Conform Art.18 din “Proceduri de Atestare, Acreditare şi Certificare- Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie”, cabinetul are competenţa de a susţine procese de psihoterapie evaluând şi intervenind psihologic în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburări psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi în situaţii de risc.

Prin psihoterapie expertul (consilier/psihoterapeut) îi ajută pe clienţi, pentru a rezolva sau a trăi cu o problemă prin utilizarea şi consolidarea resurselor sale personale şi crearea condiţiilor pentru procesul de luare a deciziilor . 
 Aceasta are ca scop dezvoltarea prin conştientizare şi înţelegere a unei acţiuni, care să permită individului posibilitatea de a alege şi de a tranzita în raport cu propria lui personală( cognitiv-emoţional şi personal- profesional).


Psihoterapia este realizată în regim:                                                           Psihoterapia este adresată: 
- individual;                                                                                                               - copiilor; 
-în grup;                                                                                                                  - adolescenţilor;
-de grup (cuplu, familie).                                                                                           - adulţilor


Prin combinarea abordărilor de psihologie şi psihoterapie acumulate ( psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihodramă, psihoterapie de relaxare şi hipnoză clinică, terapie ericksoniană , psiho-oncologie, consiliere/sfătuire etc.), avem scopul de a-i ajuta pe oameni să exploreze, să dezvolte şi să îmbunătăţească aspectele legate de viaţa lor, la şcoală, la locul de muncă, în cadrul familiei.

Domeniile de activitate: 

• Copii: 
 
O evaluare psihologică, uneori, poate fi esenţială pentru a răspunde la întrebări despre bunăstarea unui copil, fie la scoală sau fie la nivel personal. Acesta poate fi solicitată de către părinţi, şcoală sau de alţi specialişti (medic, profesor etc). 

 O evaluare este folosită pentru:

- identificarea problemelor de la şcoală (dificultăţi de învăţare, ADHD, tulburări de atenţie sau hiperactivitate, genialitate, dezvoltarea întârzierilor de vorbire, probleme legate de motivaţie sau integrare , dificultăţile sociale şi emoţionale etc); 

- cunoaşterea capacităţilor intelectuale şi emoţionale ale unui copil (capacităţile cognitive: memoria, atenţia, limbajul, gândirea, modalităţile de exprimare a emoţiilor, capacitatea de gestionare a acestora);

- identificarea problemelor de comportament;

- identificarea problemelor de dezvoltare;

- determinarea nevoile în organizarea la şcoală sau în familie.

Tehnicile şi metodele aplicate în dezvoltarea personalităţii copiilor:

De obicei copiii nu pot vorbi despre ceea ce îi framântă, despre temerile lor, despre nelămuririle lor. Tocmai de aceea, metodele de lucru cu copiii diferă de cele folosite în cazul adulţilor. Copiii arată ceea ce se întâmplă în interiorul lor prin desen, muzică, modelaj, prin joc (când se joacă singur, cu alţi copii sau cu adulţii), ascultând şi interpretând poveşti (expunerea unei poveşti ascultate, sau chiar inventate). Se lucrează atât individual, căt şi prin includerea lui în grupuri de copii.

De aceea, am dezvoltat lucrul cu copilul, incluzându-l în paralel în Grupuri De Copii cu problematică asemănătoare.
Tehnicile de lucru includ: art terapia (desenul şi pictura, terapia prin muzică, dans şi mişcare ), terapia prin joc, psihodramă, playback theatre, tehnicile proiective.

Activităţi destinate copiilor: clubul poveştilor ,ateliere de creativitate (meloterapie, terapie prin culoare, modelaj şi colaj, dramaterapie, logoterapie), atelierele recreative ( jongleria, terapia ocupaţională, semnele şi simbolurile), psihoterapie. 

• Adolescenţi 
 
Adolescenţa este vârsta de tranziţie, cu mari schimbări, ele reprezentând pregătirea pentru viaţa de adult. Mulţi adolescenţi au dificultăţi în a alege o carieră. 
 
Consilierea profesională, le va da posibilitatea de a pune la punct împreună o strategie, în mod realist şi motivant. 
Astfel, prin strategii de antrenament educaţional (Educational Coaching) se oferă susţinerea activă a tinerilor, pregătirea acestora pentru a se confrunta cu cereri de la şcoală, din viaţa lor personală sau de familie. Vor fi ajutaţi să înveţe cum să gestioneze timpul, presiunea şi resursele pentru a creşte motivaţia şi a ajunge la succes.

Consilierea şi psihoterapia ajută la dezvoltarea gradului de conştientizare şi de înţelegere a adolescentului faţă de propriile situaţii şi acţiuni ce urmează acestora. Teme, cum ar fi identitatea, conflicte în familia / fraţii, doliul, respectul de sine şi de integrare, deficienţe de învăţare, dependenţa de o substanţă, stimă de sine scăzută, tulburări de alimentaţie (anorexie, bulimie), gânduri legate de suicid, automutilări, depresie, frici iraţionale şi anxietate pot fi abordate prin metodele utilizate ce sunt adaptate în funcţie de vârstă şi de dificultăţile specifice ale fiecărui copil /adolescent.

• Adulţi 
 
Acest tip de evaluare este pentru cei care doresc să-şi dezvolte cunoştinţele despre capacităţile intelectuale, personalitatea proprie şi gradul de conştientizare a / ale şi / sau abilităţilor personale. Aceasta le va permite să înţeleagă modul în care funcţionează sub diferite circumstanţe şi le oferă îndrumare în procesul de luare a deciziilor, astfel încât să se ştie cum să se confrunte în viitor.

Scopul consilierii şi psihoterapiei, dar şi a grupurilor de dezvoltare / autocunoaştere este de a forma un plan strategic. În funcţie de vârsta şi experienţa fiecărui individ, acest tip de evaluare are scopul de a determina, ridica aspiraţiile şi obiectivele, şi de a identifica aptitudinile, interesele şi valorile profesionale.
Finalitatea o va reprezenta apoi dezvoltarea prin conştientizare şi înţelegere a unei acţiuni, care să permită posibilitatea de a alege şi de a tranzita în raport cu propria lui stare personală, intelectuală şi profesională.


Acest „activ unu-la-unu coaching” , adică această modalitate de lucru individuală şi mai ales în cadrul grupurilor (grupuri tematice, focus-group-uri, workshopuri pe diverse teme) implică atingerea unui obiectiv personal: drumul într-un anumit sens spre succes.

Prin examinarea situaţiei actuale şi a doriţei de schimbare, persoana învaţă să-şi îmbunătăţească gestionarea resurselor astfel încât să-şi atingă obiectivele, în acelaşi timp, luând în considerare propriile nevoi dar şi celelalte angajamente.


„Dezvoltare personală „ -Stil de viaţă schimbat /Cariera în schimbare - “

În fiecare om se ascund puteri latente; puteri de care ar fi uimit şi pe care nici nu bănuieşte că le are; forţe ce i-ar putea revoluţiona existenţa dacă ar fi descoperite şi folosite.” – Anthony Robbins

Puţini sunt cei care fac ceva în acest sens. Aceia sunt oamenii care se dezvoltă continuu. Prin dezvoltarea personală ajung să îşi dezvolte noi abilităţi, noi strategii pentru succes. Viaţa lor e altfel, mai bună, mai promiţătoare, îmbogăţită. Şi nu pentru că aşa le-a fost dat să fie, ci pentru că vor să fie altceva, poate ceea ce sunt ei cu adevărat, liberi, optimişti şi plini de încredere în potenţialul lor .
Acest lucru se învată în work-shop (atelier experienţial), la cursuri sau cu sprijinul mentorilor, coachilor sau, mult mai eficient, la un training de dezvoltare personală.

„ Analiza Personală” ca Dezvoltare Personală 
- este piatra unghiulară a formării unui psiholog / consilier / psihoterapeut. Este imposibil să te convingi de realitatea proceselor psihice conştiente şi inconştiente a viitorilor pacienţi fără să fi trecut tu însuţi prin această experienţă. Psihologul/consilierul/psihoterapeutul este socotit a fi cineva care şi-a rezolvat problemele vieţii şi reprezintă pentru pacient un ideal.
Fără analiza personală, teoria, fie ea chiar „cea mai bună” va continua să ocupe acelaşi loc „gol” care, pentru fiecare dintre noi, comandă percepţia realităţii. Dacă această teorie nu şi-a „cimentat”-o în timpul analizei personale, terapeutul îşi va asculta pacientul prin această grilă, adică, de fapt nu-l va asculta. Pacientul va reacţiona cu mijloacele lui; în cel mai bun caz va pune capăt curei sau va face acting-out-uri pentru a cere un răspuns adecvat.
Oricare ar fi calea prin care un psiholog sau medic ajunge psihoterapeut, el trebuie să suferă în procesul acestei deveniri, o transformare semnificativă a caracterului său – fără această modificare nu există o garanţie că rolul său profesional va fi îndeplinit până la capăt.

„ Analiza Personală” ca Supervizare 
( pentru cei aflaţi la început) sau ca Intervizare (pentru cei ce practică deja, şi în mod evident au nevoie de dialog/sfătuire/descărcare profesională) -este o altă modalitate de analiză personală. În supervizare este vizat psihologul mai mult decat pacientul. Un psiholog/consilier/psihoterapeut este întotdeauna singur cu pacientul: se ştie prea bine că o interpretare sugerată în supervizare şi utilizată apoi în cură, rămâne câ un efect reţinut şi de ajutor pentru psihologul/consilierul/psihoterapeutul . Apoi, cine nu cunoaşte dificultăţile psihologice/psihoterapeutice ale celor în domeniu şi sunt încă în formare (agresivitatea pe care şi-o stăpâneşte cu greu, disperarea în faţa unor cazuri care se încăpăţânează să nu se modifice sub influenţa curei terapeutice ş.a.) şi – în cele din urmă – calvarul acestei frumoase profesii.

Pe scurt, dacă există dialog profesional, el are loc mai curând între confraţi sau cu specialişti; actul său diagnostic şi terapeutic este înainte de orice un act "autorizat", adică raportat la autoritatea specialiştilor.